De ce oamenii au răspunsuri emoționale diferite la stres?
Credința populară spune că situațiile prin care trecem ne provoacă emoții. Oamenii își spun, de exemplu: „Spațiile închise îmi provoacă anxietate” sau „M-a enervat X pentru că m-a tratat nedrept”.
Dacă această credință ar fi rațională, ar însemna că toți ne-am simți anxioși în spații închise și toți ne-am enerva atunci când cineva s-ar purta nedrept cu noi.
În realitate însă, oamenii au o gamă variată de răspunsuri la stres. Unii care se confruntă cu evenimente stresante de intensitate moderată sunt mai puternic afectați decât alții, care se confruntă cu stres mult mai sever.
De ce se întâmplă asta?
Pentru că neplăcerile noastre emoționale sunt cauzate în mare parte de modul în care interpretăm noi evenimentele, și mai puțin de evenimente în sine. Credințele și perceptiile noastre asupra lumii ne determină propriile trăiri, emoții și comportamente. Aceasta este o veste foarte bună, pentru că dacă de multe ori nu putem schimba contextele de viață, asupra modului nostru de a gândi avem control.
Oamenii se angajează în mod continuu în discursuri interne, în afirmații automate sau în convorbiri cu ei înșiși, afirmații care de altfel au nivel scăzut de conștientizare; acest monolog interior devine atât de familiar, încât nici nu îl mai punem sub semnul întrebării vreodată!
Cu toții facem erori de gândire într-o proporție mai mică sau mai mare. Însă oamenii care fac în mod repetat erori își provoacă singuri o considerabilă suferință și nefericire. Gândirea irațională explică în mare parte de ce unele persoane se neliniștesc excesiv.
Atunci când emoțiile tale negative se amplifică și devin de intensitate moderață până la severă, este timpul să îți analizezi credințele și afirmațiile din monologul interior, pentru că ele sunt în mare parte responsabile de acest disconfort emoțional. Pentru o înțelegere mai bună a emoțiilor tale, este nevoie să fii mai conștient de propriile tale gânduri, comportamente și senzații corporale.
Monologul tău interior și credințele tale sunt principalii factori care îți determină emoțiile și comportamentul.
Ceea ce îți spui în aceste dialoguri interne reprezintă cheia propriei tale vieți emoționale.
Cum poți afla ce fel de povești îți spui ție în fiecare zi?
Analizează următoarele:
- Ce îți spui în legătură cu tine însuți?
- Ce îți spui în legătură cu ceilalți?
- Ce îți spui în legătură cu un eveniment sau o situație neplăcută?
Fii foarte atent la limbajul pe care îl folosești atunci când vorbești cu tine însuți. Nu îți transforma preferințele și dorințele în cerințe absolutiste. Atunci cînd descoperi un „trebuie” absolutist, schimbă-l cu dorințe și preferințe.
Evită limbajul agresiv, încărcat emoțional, limbajul care provoacă, condamnă și blamează pe ceilalți și lumea din jur. De exemplu, în loc să descrii o situație negativă ca fiind „groaznică”, descrie-o ca fiind „neplăcută”, iar în felul acesta evenimentul va deveni mai ușor de tolerat emoțional.
Înregistrarea zilnică a modului în care te simți îți oferă oportunitatea de a ține un jurnal al propriei tale dispoziții emoționale zilnice, aspect important pentru identificarea și îmbunătățirea ulterioară a acestor emoții.
Schimbarea presupune muncă și exercițiu constant pentru a-ți abandona modul de gândire absolutist și pentru a-l înlocui cu dorințe și preferințe flexibile. Cu efort consecvent vei reuși să rămâi echilibrat chiar și în situații față de care altă dată suprareacționai.
Când monologul tău interior este abuziv, plin de critică și inflexibil, un ajutor specializat ar fi binevenit. Dacă te decizi să lucrezi un terapeut pentru a-ți modifica credințele și discursul interior, îți recomand călduros psihoterapia cognitiv-comportamentală, care este considerată astăzi una dintre cele mai avansate tratamente psihoterapeutice din lume, fiind utilizată atât în promovarea sănătății cât și în tratamentul tulburărilor psihice (depresie, anxietate, sindromul stresului post-traumatic, etc).
Psihoterapia cognitiv-comportamentală te învață cum să îți identifici, să îți dispuți și să îți combați activ aceste credințe. Este o formă de psihoterapie în care conștientizezi că aproape întotdeauna ai de ales în legătură cu felul în care gândești, simți și acționezi și că poți să te implici activ în aceste alegeri.
Începutul oricărui proces de vindecare este sa conștientizezi că nu îți este bine. Poți face primul pas angajându-te într-un proces psihoterapeutic. Procesul tău de vindecare depinde de atât de perseverența și angajamentul tău (dacă vii 3 ședințe și apoi începi să te simți mai bine și oprești procesul terapeutic, atunci nu te aștepta să te simți mai bine pe termen lung), cât și de încrederea ta în acest demers și în terapeutul pe care îl alegi.
Vreau să închei amintindu-ți că psihoterapia nu este despre a fi slab și ca nu ar trebui să o accesezi ca pe o ultimă soluție, atunci când toate celelalte încercări ale tale au eșuat. În psihoterapie, ca și în alte domenii, prevenția este cheia!
Investiția în sănătatea ta mentală nu este un lux, ci in act de iubire față de propria-ți persoană, pe care nu ar trebui să îl neglijezi.
.