Recunoștința, esența unei minți fericite

Thanks

Exista multe lucruri in viata noastra, mici si mari, pentru care putem fi recunoscatori. Din nefericire, pentru multi oameni pare firesc sa se concentreze pe latura negativa a existentei, pe evenimente neplacute si dezamagiri. Observa zone din viata care sunt mai putin satisfacatoare, se focuseaza asupra dificultatilor. Iar cand traiesti intr-o astfel de stare esti tentat sa vezi majoritatea lucrurilor care ti se intampla in viata intr-o lumina negativa.

Practicarea recunostintei te incurajeaza, in schimb, sa iei in considerare ceea ce apreciezi in viata ta, ajutandu-te atunci cand te confrunti cu evenimente neplacute sa le poti depasi. Cultivand in mod constant o atitudine recunoscatoare vei construi un soi de imunitate psihologica in fata adversitatilor vietii. Cand te confrunti cu greutati si pierderi, atitudinea recunoscatoare iti va oferi o perspectiva globala asupra lucrurilor si te va ajuta sa nu te simti coplesit in fata circumstantelor temporare.

Desi suna banal, este incredibil de eficient: exprimarea recunostintei iti poate schimba viata. Este un antidot pentru emotiile negative, te ajuta sa schimbi perspectiva asupra lucrurilor pe care le traiesti si sa experimentezi plenar bucuria de a trai.

Numeroasele dovezi stiintifice care demonstreaza ca oamenii recunoscatori sunt mult mai rezilienti la stres reprezinta un motiv suficient de convigator pentru a investi mai multa energie in cultivarea unei atitudini recunoscatoare. Te invit sa tii pentru o perioada de minimum 3 saptamani un jurnal in care sa iti notezi seara 3 lucruri pentru care esti recunoscator (pot fi lucruri marunte, insa trebuie sa fie specifice, de ex: „sunt recunoscator pentru ca astazi am avut parte de un rasarit de soare superb”/ „sunt recunoscator pentru ca astazi am avut un moment de intimitate emotionala cu copilul meu”). In plus, mai tarziu, acest jurnal iti va reaminti suma bucuriilor pe care ti le-a dat viata.

Carlos L’Abbate, spune ca recunostina este esenta unei minti fericite. In cartea „Despre prezenta”, tradusa anul trecut in romana la editura Vellant, el abordeaza cu multa sensibilitate si profunzime acest minunat sentiment:

„Intr-un fel, putem spune ca recunostinta cunoaste doua etape. Mai intai, practica recunostintei: multumesc intentionat pentru tot ceea ce primesc, chiar daca nu simt nevoia sa fac asta. Apoi, in timp, recunostinta devine o consecinta naturala a prezentului, a experientei simple de a fi in viata.

Adevarata recunostinta e asemeni dezvoltarii, maturizarii. Maturitatea fiintei umane nu se intampla de la sine, cand omul ajunge la o anumita varsta, ci consta in abilitatea de a fi recunoscator pentru ceea ce ai si ceea ce esti.

Maturitatea este abilitatea de a fi recunoscator pentru ca „esti”.

Lasă un răspuns

Close Menu