Astazi as vrea sa scriu cate ceva despre copiii cu probleme comportamentale de tip hiperchinetic si opozant.
Acești copii prezintă probleme funcționale in viata de zi cu zi. Atât parintii, cât și cadrele didactice descriu o neliniște motorie accentuată, distractibilitate si impulsivitate. Dificultățile acestor copii periclitează performanța școlară. Acasă se cearta cu frații lor si nu sunt capabili sa isi faca temele in timp util, chiar si in situatia in care li se oferă recompense atractive. La grădiniță/scoala abia pot ramane așezați pe scaun si deranjează frecvent activitatea clasei, vorbind atunci cand nu sunt întrebați.
Ceea ce doresc sa subliniez este ca pentru ameliorarea problemelor este necesară o abordare terapeutica multimodala, adică o intervenție centrată nu numai pe copil, ci si pe familie, gradinita/scoala.
De obicei, parintii il aduc pe copil la cabinet cu convingerea că terapeutul le va „repara” copilul.
In realitate, este nevoie de efort din partea tuturor persoanelor semnificative pentru copil, pentru ca acesta să reușească să aibă comportamente functionale.
O condiție de baza o reprezintă motivatia puternică a părinților, care trebuie sa vina la sedinte de consiliere pe parcursul mai multor luni, de obicei cu frecvență săptămânală.
O intervenție de succes presupune si anumite resurse la grădiniță/scoala: un educator/ invatator/ profesor implicat, dornic sa ajute copilul sa isi depășească dificultățile. Uneori relațiile dintre părinți și cadrele didactice sunt tensionate, pentru ca pe de o parte parintii sunt convinsi că educatoarea/ învățătoarea le respinge copilul, iar pe de altă parte cadrele didactice consideră că de multe ori parintii nu întreprind demersurile necesare pentru a-și ajuta copilul.
De aceea, pentru psiholog este important sa aiba cel puțin un contact telefonic, daca nu sa si viziteze copilul la grădiniță/scoala. Este esențial ca educatoarea/ învățătoarea sa fie dispusă să completeze teste si sa colaboreze in intervenția terapeutica.
Foarte importantă este relatia psihologului cu copilul. Deși parintii insista uneori pentru trecerea la faza de intervenție, deoarece dificultățile copilului ii streseaza puternic, este foarte important ca ei sa inteleaga ca uneori sunt necesare cateva sedinte de joc pentru a forma o relatie terapeutica puternică.
As vrea sa închei această postare propunându-va sa modificăm lentila prin care ii percepem pe acești copii, ceea ce va influența puternic atitudinea pe care o avem asupra lor si demersurile pe care le intreprindem noi ca societate pentru a-i ajuta.
La final, as vrea sa il citez pe dr. Ross Green, profesor la Harvard si profesor asociat la Departamentul de Psihologie la Virginia Tech, promotor al drepturilor copiilor cu probleme comportamentale:
„Copiii problematici sunt problematici pentru ca le lipsesc abilitățile de a nu fi problematici „.