Avand oportunitatea in activitatea mea profesionala sa lucrez cu grupa de varsta 0-3 ani (sugari si toddleri) mi-am propus sa subliniez de aceasta data cateva aspecte caracteristice copilariei timpurii, modul in care se dezvolta cei mici in aceasta perioada, ce anume ii impacteaza si ce pot face parintii pentru a trece cu bine peste aceasta etapa extrem de solicitanta.
As vrea intai sa subliniez ca este o grupa de varsta foarte speciala si provocatoare pentru specialist, deoarece in aceasta perioada apar schimbari rapide in dezvoltare si in ceea ce priveste capacitatea copilului de a-si regla emotiile si comportamentele. Procesul de evaluare este unul complex, care include mai multe variabile. Sunt esentiale intalnirile cu parintii (in care sunt stranse informatii despre caracteristicile individuale ale copilului, natura dificultatilor si a punctelor sale tari), observarea celui mic in mediul lui natural, precum si observarea directa a functionarii familiei-este foarte importanta dinamica parintilor si relatia dintre parinti si copil.
Functionarea copiilor mici este profund influentata de calitatea relatiilor lor emotionale, insa este important de stiut ca un copil poate avea simptome serioase fara o patologie relationala (cu alte cuvinte, nu este vorba intotdeauna despre mama!!). Pe de alta parte, studiile arata ca un procent important de copii cu probleme de comportament prezinta o relatie disfunctionala cu anturajul lor familial, argument puternic in favoarea originii relationale al acestui tip de dificultati.
Mediul emotional in care este crescut copilul influenteaza puternic dezvoltarea sistemului sau nervos. In primii 3 ani de viata sunt puse bazele abilitatii de a se linisti, de a-si concentra atentia, de a avea incredere in cei din jur si de a se atasa emotional.
Starea afectiva a mamei in aceasta perioada este deosebit de importanta (tinand cont ca mama poate dezvolta o depresie moderata numai datorita privarii de somn, fara sa aiba alte dificultati, este cazul sa acordam mai multa atentie starii emotionale in aceasta perioada). O depresie afecteaza gradul de sensibilitate la semnalele copilului, mama isi coordoneaza greu interactiunile fata-n fata cu acesta, interpreteaza gresit indicii emotionali ai celui mic si le raspunde in mod necorespunzator.
Conflictul conjugal are de asemenea puterea de a afecta dezvoltarea creierului copilului. Stiati ca presiunea arteriala a bebelusilor creste cand sunt martori sau aud certurile parintilor? Chiar daca nu inteleg continutul discutiilor, copiii mici sunt intotdeauna constienti ca ceva nu este in regula atunci cand parintii lor se cearta, au un radar emotional incredibil de sensibil care detecteaza nefericirea parintilor.
Copiii mici trebuie sa beneficieze de suficienta interactiune cu parintii lor. In jurul varstei de 1 an si jumatate – 2 ani unii copii sunt capabili sa se distreze singuri cu jucariile lor un timp indelungat, insa daca ii observam atent putem vedea ca ei se angajeaza in jocuri repetitive, si nu creative cu piesele de puzzle sau cu cuburile. Brazelton, profesor emerit de pediatrie clinica la Harvard, recomanda ca in copilaria timpurie cel mult o treime din timpul in care copilul este treaz sa fie petrecut de acesta in mod independent, iar acest timp sa fie divizat in perioade scurte de cateva minute, cand si cand (de exemplu, 15 minute).
Parintii trebuie sa pastreze un ritm lent in interventiile lor, permitandu-i copilului sa proceseze ce anume i se intampla si sa reactioneze. Cei mici functioneaza dupa o scala temporala complet diferita de a adultilor. De aceea, este important ca parintii sa reduca ritmul, sa inchida telefoanele si sa se joace intr-o maniera afectuoasa si calma cu copiii lor .
Cea mai importanta idee pe care vreau sa o transmit este ca e esential ca parintii sa aiba grija de ei insisi. Daca aveti posibilitatea, lasati-va ajutati de familia extinsa sau alte persoane de suport. Alocati-va in in fiecare zi putin timp pentru propria persoana, hraniti-va corect, dormiti suficient si faceti miscare pentru a avea energia necesara de a va ocupa de copii. Insotitorii de bord ne ofera o lectie importanta: adultii sunt instruiti sa isi fixeze mastile de oxigen, inainte de a-i ajuta pe copiii. Si in viata de zi cu zi este la fel, daca nu ne ingrijim, nu ii vom putea ingriji corespunzator pe copii 🙂