Cand ceilalti conteaza mai mult
Unii oameni sunt foarte concentrati pe a raspunde nevoilor celorlalti, in detrimentul propriilor nevoi. Sunt persoane cu un grad ridicat de empatie, cu o sensibilitate ridicata la suferinta semenilor, care se simt excesiv de responsabile pentru cei din jur. Considera firesc sa aiba grija de alti oameni, dar sa le este greu sa faca ceva pentru ei insisi. Uneori, indiferent cat de multe fac pentru cei din jur, tot se simt vinovati ca nu fac destul. Ii asculta pe ceilalti mai degraba decat sa vorbeasca despre ei insisi, se simt inconfortabil atunci cand li se da atentie. Se exprima indirect atunci cand isi doresc ceva, in loc sa ceara in mod direct.
Deseori au simptome psihosomatice: dureri de cap, oboseala, probleme gastrointestinale, aceste simptome reprezentand o modalitate inconstienta de a atrage atentia asupra propriei persoane. Pe de alta parte, aceste simptome pot fi si o consecinta directa a faptului ca ofera atat de mult si primesc atat de putin in schimb in relatiile lor semnificative.
In mod tipic, acesti oameni au avut in copilarie un parinte cu o nevoie excesiva de atentie si afectiune, sau pe care l-au perceput vulnerabil, neajutorat ori bolnav. Este de asemenea cazul adultilor care in copilarie au fost investiti cu atributii parentale de catre unul dintre parinti.
Acest gen de comportament are si beneficii secundare: au senzatia ca sunt persoane bune, pentru ca se comporta altruist si posibilitatea de a-si face multi prieteni, intrucat cei din jur apreciaza empatia si capacitatea lor de a se darui. In ciuda beneficiilor, cei care se daruiesc altora platesc un pret foarte mare pentru sacrificiul lor, deoarece nu primesc atentia si grija celorlati, asa cum isi doresc de fapt la nivel profund. Uneori, dupa ce se sacrifica o lunga perioada de timp, sunt coplesiti de furie si inceteaza complet sa mai ofere ceva persoanelor de langa ei.
Acesti oameni au nevoie sa invete ca au multe nevoi de indeplinit, la fel ca persoanele „vulnerabile”, carora le vin mereu in ajutor (de multe ori nu sunt constienti de nevoile proprii). Sa se preocupe de aceste nevoi, sa invete sa ceara ce isi doresc intr-un mod mai direct, sa isi permita sa fie vulnerabili si sa le permita celorlalti sa raspunda nevoilor lor.
Au de asemenea nevoie sa reduca senzatia de responsabilitate excesiva pentru cei din jur si sa isi testeze perceptiile exagerate referitoare la fragilitatea si vulnerabilitatea celorlalti. In majoritatea cazurilor, cei din jur se pot descurca in continuare, chiar daca li se ofera mai putin.