Gabor Mate-Minti imprastiate

Gabor Mate-Minti imprastiate.Originile si vindecarea tulburarii de deficit de atentie

Recomand cu entuziasm sa cititi aceasta carte, este utila nu numai profesionistilor din domeniul sanatatii, ci tuturor persoanelor interesate de aceasta tulburare, atat de putin identificata si diagnosticata in prezent. Ceea ce apreciez in mod deosebit la aceasta lucrare este ca autorul, medic de familie si psihoterapeut descrie deficitul de atentie (ADD) atat din perspectiva unui om de stiinta,cat si ca persoana diagnosticata cu aceasta tulburare, constant preocupata sa isi inteleaga modul propriu de functionare.

Vreau sa subliniez faptul ca la copii, daca nu este insotit de hiperactivitate, deficitul de atentie trece de multe ori neobservat, parintii si cadrele didactice luand ca atare faptul ca cel mic are performante scolare sub nivelul lui intelectual, caracterizandu-l drept , „lenes”, „dezinteresat” „distrat”, „cu capul in nori”, ” ametit”, etc. Intrucat este un copil „cuminte”, care nu deranjeaza clasa, sunt mai putine sanse ca persoanele semnificative din anturajul lui sa sesizeze ca exista o problema. Un alt aspect care ingreuneaza diagnosticarea corecta este faptul ca aceasta lipsa de concentrare nu este mereu prezenta, pentru activitatile care il entuziasmeaza copilul este capabil sa acorde o atentie fortata, „hiperconcentrata”, care excude constiinta mediului inconjurator, si care reprezinta, de fapt, tot o slaba capacitate de reglare a atentiei.

Adultii au si ei o incapacitate de a se concentra pe termen lung daca subiectul nu este de mare interes pentru ei, sunt lipsiti de spirit de observatie, au dificultati de coordonare motrica, de organizare si planificare a activitatilor. Resimt o permanenta neliniste interioara, sunt impulsivi, nu termina lucrurile incepute, au dificultati in a urmari o conversatie pana la capat, au o capacitate redusa sa inteleaga relatiile spatiale dintre lucruri. Sunt frustrati de ceea ce percep ca esecuri personale, au o stima de sine redusa. In special femeile cu ADD sunt predispuse sa acorde prioritate nevoilor altora, in detrimentul nevoilor proprii.

Apreciez in mod deosebit faptul ca Gabor Mate a cautat explicatii profunde pentru acesta tulburare, subliniind importanta climatului emotional in care se dezvolta persoana, si apoi a vulnerabilitatilor genetice pe care aceasta le are.

Autorul evidentiaza cat de importanta este starea mentala a parintilor de copii cu ADD (de fapt, este esentiala in orice relatie parinte-copil, nu numai a celor cu ADD, in realitate nu tehnicile de parenting sunt cele care conteaza, ci starea emotionala a persoanelor de atasament).

Gabor Mate recomanda ca parintii copiilor cu ADD sa depuna eforturi de autocunoastere si de maturizare psihologica. Transmiterea poverilor psihologice are loc exact atunci cand copilul apasa butoanele emotionale ale parintelui, de care de multe ori acesta nici nu este constient. Conflictele psihologice ale parintilor reprezinta un important factor de mentinere al simptomatologiei copilului.

Autorul precizeaza ca ADD nu este o tulburare, ci o intarziere in dezvoltare, indiferent de varsta persoanei. Asta inseamna ca orice persoana afectata este capabila sa reinceapa procesul de maturizare si sa se vindece.Ultimele capitole ale cartii de ocupa exact de acest subiect, Gabor Mate pune la dispozitie informatii legate de vindecarea atat a copilului cu ADD, cat si a adultului care se confrunta cu aceste dificultati.

Va invit inca o data sa cititi aceasta carte, este scrisa intr-o maniera lejera, abordabila si reprezinta o colectie de informatii valoroase pentru fiecare dintre noi, chiar daca nu ne confruntam cu acest tip de disfunctionalitate.