Stima de sine reprezintă opinia generală asupra valorii noastre ca persoane, mai precis se referă la încrederea în calitățile și abilitățile noastre. Stima de sine se referă la două aspecte ale identității noastre: cât de demni de iubire ne simțim și cât de competenți ne considerăm.
Nivelul stimei de sine are implicații profunde asupra calității vieții. Ea reflectă imaginea de sine și viziunea asupra realizărilor și capacităților noastre.
Ce este stima de sine?
Stima de sine influențează:
- modul în care ne purtăm și cum ne înțelegem cu ceilalți;
- comportamentul la locul de muncă;
- deciziile pe care le luam în viață;
- tipul de parteneri romantici pe care îi alegem;
- eficiența noastră ca părinți;
- sănătatea noastră emoțională și calitatea vieții în general.
O stimă de sine ridicată vine la pachet cu o reziliență psihologică pe măsură. Atunci când în viață lucrurile nu merg așa cum ne dorim, vom fi capabili să nu ne mai învinovățim și să găsim metode de a face față provocărilor, fără să ne lăsăm copleșiți de ele. Cu cât stima de sine este mai puternică, cu atât suntem mai bine echipați să facem față dificultăților care apar în viața noastră.
Cu cât avem o stimă de sine mai sănătoasă, cu atât putem comunica mai ușor cu cei din jurul nostru. Acest lucru se întâmplă deoarece suntem convinși că modul nostru de gândire este valoros și nu ne preocupă prea mult părerile celorlalți despre noi.
O stimă de sine scăzută implică un nivel redus de aspirații și implicit de realizări, atât profesionale, cât și personale. Dacă avem o stimă de sine scăzută vom evita șă cunoaștem oameni noi, să ne implicăm în activități nefamiliare și provocatoare, vom comunica evaziv și inadecvat.
Este important de subliniat că toți oamenii au momente în care se confruntă cu îndoiala de sine. Însă persoanele cu stimă de sine sănătoasă nu renunță atunci când se confruntă cu adversități în viață și nu evită să acționeze. Astfel nu permit ca îndoiala de sine să crească în intensitate. Acceptă posibilitatea eșecului și sunt conștienți că a trece la acțiune este mai important decât rezultatul.
Indicatori ai unei stime de sine scăzute
Persoanele cu stimă de sine scăzută se desconsideră, își neglijează nevoile personale, au pretenții exagerate față de ei înșiși, sunt perfecționiști și au îndoieli cu privire la cât de demni de iubire și cât de capabili sunt.
Iată câțiva indicatori interni ai unei stime de sine scăzute:
- Frică extremă față de situații noi;
- Sensibilitate extremă la critică;
- Îndoială față de diferite aspecte ale propriei persoane: fizice, intelectuale sau sociale;
- Incapacitatea de a primi complimente sau feedback pozitiv;
- Sentimente de inadecvare;
- Tendința accentuată spre anxietate și depresie;
Indicatorii externi ai unei stime de sine scăzute sunt:
- Dificultatea de a pune limite celor din jur;
- Evitarea conflictelor, tendința de a-i mulțumi pe ceilalți;
- Posesivitatea față de alții;
- Îndeplinirea nevoilor celorlalți în detrimentul propriilor nevoi;
- Dificultatea de a-și face prieteni noi;
- Nevoia constantă de a primi asigurări din partea altora;
- Dependența de persoanele semnificative din anturaj;
- Tendința de însingurare sau de izolare.
Este important de menționat ca fiecare om are de-a lungul timpului fluctuații ale stimei de sine, precum și fluctuații ale stării afective. Însă persoanele cu stimă de sine scăzută:
- au în mod constant un nivel scăzut de respect față de sine;
- se simt inadecvate frecvent;
- manifestă inconsistență în comportament;
- au o profundă nesiguranță în ceea ce privește valoarea lor ca persoane.
Factori care influențează stima de sine
Factorii care duc la o stimă de sine scăzută sunt diverși și interacționează diferit în funcție de fiecare persoană. Biologia, contextul cultural, experiențele din copilărie precum și alte circumstanțe ale vieții își pun amprenta asupra modului în care ne percepem propria valoare și competență.
Este important să conștientizăm că stima de sine scăzută se poate dezvolta atât în copilărie, cât și la vârsta adultă.
Experiențele pe care le trăim atunci când suntem mici pot avea un efect de durată asupra felului în care ne vedem pe noi înșine. Părinții neimplicați, sau dimpotrivă, hiperprotectori, criticile frecvente din partea persoanelor semnificative din anturajul copilului, evenimentele adverse de viață sau traumele din copilărie pot afecta stima de sine. Relațiile cu adulții importanți servesc drept oglinzi în copilărie, iar dacă am trăit preponderent experiențe negative în această perioadă, sunt șanse mari să dezvoltăm o stimă de sine scăzută.
La vârsta adultă, schimbările dramatice ale vieții precum divorțul, pierderea identității profesionale sau debutul unei afecțiuni medicale pot avea un impact asupra valorii noastre de sine.
Există însă o veste bună. Deși nu putem schimba experiențele modelatoare din trecut, sunt multelucruri care stau în controlul nostru în prezent și pe care le putem face pentru a dobândi mai multă încredere în propria persoană.
Important de reamintit că a avea o stimă de sine sănătoasă nu ne scutește de inevitabilele eșecuri ale vieții. Nu vom putea evita momentele când ne vom simți anxioși sau vom avea îndoieli. Înseamnă că vom putea face față acestor sentimente și că le vom putea depăși într-un mod adaptativ.
Cu cât avem mai multă încredere în noi, cu atât putem depăși criticul interior care ne spune că nu suntem capabili să facem anumite lucruri.
Pentru mai multe informații despre comportamentele care întrețin o stimă de sine scăzută accesează acest articol.
Beneficiile unei stime de sine sănătoase
O mai bună cunoaștere de sine
O stimă de sine crescută presupune o conștientizare a personalității noastre cu puncte forte și vulnerabilități. Vom cunoaște cine suntem și ce reprezentăm. Ne vom putea accepta slăbiciunile, știind că valoarea noastră personală rămâne intactă. Ne vom putea bucura de calitățile noastre, recunoscându-le și folosindu-le într-un mod eficient.
Cel mai important aspect este că ne vom simți liberi să acționăm în acord cu propriile noastre nevoi și valori, pe care le constientizam și le vom prioritiza.
Creșterea toleranței la disconfort
Putem progresa doar dacă suntem dispuși să facem efort. Asta înseamnă că vom lăsa frica să apară, o vom accepta, vom sta în compania ei și vom face lucrurile care contează pentru noi, tolerând disconfortul de a simți emoții neplăcute.
A avea încredere în noi nu înseamnă să ne simțim tot timpul confortabil, ce înseamnă să fim capabili să facem lucruri care ne lărgesc orizontul, în ciuda fricii pe care o simțim.
Mai puțină frică
Cu cât devenim mai încrezători în noi, cu atât vom calma vocea interioară care ne spune ca nu suntem capabili. Ne vom putea desprinde de aceste gânduri critice și vom putea acționa în acord cu propriile valori.
O relație sănătoasă cu eșecul
Când stima de sine este crescută, oamenii se raportează într-un mod sănătos la eșec. Nu simt că greșelile pe care le fac îi definesc și acceptă momentele în care nu reușesc ceea ce își propun. Astfel, tolerând sentimentele neplăcute care îi vor încerca atunci când greșesc.
Relații mai bune
Atunci când avem o relație bună cu noi înșine, suntem mai puțin concentrați pe propria persoană, deoarece nu ne vom mai îngrijora cu privire la propriile vulnerabilități și slăbiciuni și nu ne vom mai compara cu cei din jur.
Nemaifiind preocupați de propriile îndoieli, vom fi mai atenți la nevoile celor din jur și vom investi emoțional mai mult în relațiile noastre sociale.
Cum putem îmbunătăți stima de sine?
Procesul prin care ne dezvoltăm stima de sine este un proces care implică asumarea fricii și acceptarea propriei persoane.
Pentru a ne spori încrederea în propria persoană, este necesar să ne confruntăm cu situații care ne provoacă disconfort.
Acțiunea este modalitatea prin care ne putem îmbunătăți stima de sine la vârsta adultă. Ea nu ne va spori valoarea personală, care este un dat (avem valoare pur simplu pentru ca suntem ființe umane!). Însă, ne ajută să înlocuim experiențele negative din trecut și din prezent cu comportamente sănătoase. Cu ajutorul acestora vom putea să ne acceptăm și să ne iubim necondiționat.
Dacă putem să acceptăm prezența fricii și să ieșim din zona de confort, curajul de a proceda astfel este cel care ne dă încredere în noi.
De fiecare dată când încercăm un lucru nou și acceptăm provocări apare frica. Însă, dacă mergem înainte și tolerăm faptul că anxietatea ne însoțește, asumându-ne riscuri, mintea noastră va învăța că putem, că suntem capabili să facem față provocărilor vieții.
Este necesar, așadar, să fim capabili să tolerăm o vreme disconfortul fricii. De fiecare dată când vom face ceva care ne scoate din zona de confort, acționând cu curaj, ne vom dezvolta încrederea în noi. Dacă rămânem doar în situații familiare, încrederea în propria persoană nu se poate dezvolta.
Creșterea stimei de sine poate avea loc numai în contextul unei relații iubitoare, pline de compasiune și acceptare față de propria persoană.
În zilele în care nu ne simțim încrezători în propriile abilități, nu este necesar să ne spunem că de fapt suntem. Putem recunoaște și accepta că este firesc să ne simțim așa și să răspundem unor astfel de gânduri cu compasiune.
Cea mai eficientă modalitate de a afla cum putem construi o relație bună cu noi înșine este de a ne întreba ce acțiuni cotidiene am fi dispuși să întreprindem cu propriul nostru copil, pentru a-i asigura un sentiment de încredere și o stimă de sine ridicată, iar aceste sugestii să le aplicăm la noi înșine.
Sau ne putem scrie o scrisoare plină de compasiune. Ca și cum i-am scrie unui prieten care face eforturi să se schimbe și la care ținem foarte mult.
Este important să ne tratăm cu compasiune. Și mai ales să manifestăm față de noi înșine bunătatea și răbdarea pe care le-am arăta unei persoane dragi sau unui copil.
Pentru a ne dezvolta o latură îngăduitoare, este necesar să o exersăm în mod regulat. Dacă toată viața ne-am sabotat cu gânduri critice față de propria persoană, este posibil ca ele să revină în mintea noastră. Practic, acest lucru devenind un mod cronicizat de raportare la propria persoană.
Ceea ce avem de făcut este să exersăm o voce nouă și sănătoasă și să accesăm latura noastră empatică și îngăduitoare, care ne subliniază punctele forte, acceptă vulnerabilitățile proprii și recunoaște ce impact uriaș are autocritica asupra stimei noastre de sine și asupra bunăstării emoționale, în general.