Comportamente care îți întrețin stima de sine scăzută
Respectul de sine are două componente aflate în strânsă legatură: eficiența personală (încrederea în abilitățile tale) și stima de sine (sentimentul că meriți să fii fericit). Cu alte cuvinte, respectul de sine înseamnă să te simți competent și valoros.
Încrederea în eficiența ta înseamnă încrederea în capacitatea ta de a învăța ceea ce ai nevoie și de a face ceea ce trebuie pentru a-ți îndeplini scopurile. O eficiență personală scăzută are tendința să producă disconfort față de ideea de nou, deoarece noutatea reprezintă provocare.
Stima de sine reprezintă încrederea în propria ta valoare, convingerea că ești bun și valoros și că meriți iubirea și respectul celorlalți. Ea îți influențează alegerile în multe domenii ale vieții: genul de prieteni pe care îi ai, persoana pe care o alegi ca partener de viață, dacă ești conducător sau subordonat, modul în care îți gestionezi relațiile cu persoanele semnificative.
Este posibil să fi o persoană care este sigură de competența ei, cel puțin în unele domenii, și mai puțin sigură de dreptul ei de a fi fericită. Poți ajunge la realizări mari, dar nu te poți bucura de ele.
Ai o stimă scăzută dacă:
- Ai îndoieli față de diferite aspecte ale propriei persoane
- Îți este greu să internalizezi un compliment sau orice tip de feedback pozitiv
- Ești extrem de perfecționist
- Esti temător față de situațiile noi
- Te simți diferit față de toți ceilalți
- Ești invidios față de succesele altora
- Ai dificultăți în a cere sprijin și ajutor
- Ai relații problematice cu ceilalți
Cu cât stima de sine este mai scăzută, cu atât mecanismele tale de protecție sunt mai puternice. Între nivelul stimei tale de sine și forța mecanismelor tale de protecție există un raport invers proporțional. Printre aceste reacții protectoare se numără: încercările de a domina, controlul, învinuirea, criticile, comportamentul agresiv,manipulator sau pasiv- agresiv.
Cauze ale stimei de sine scăzute
Stima de sine scăzută provine adesea din dezvoltarea timpurie, când copilul internalizează critici dure și are parte de un comportament abuziv din partea părinților lui. Acest lucru se poate întâmpla când unul sau ambii părinți nu îl susțin, impun standarde înalte sau au tendința de a diminua realizările copilului. Chiar dacă părinții își susțin copilul, dacă aceștia sunt duri cu ei înșiși, perfecționiști și autocritici, copilul va prelua și va interioriza aceste comportamente.
Așadar, este adevărat că experiențele din copilărie îți determină nivelul stimei de sine. Însă ca adult nu poți continua să dai vina pe părinți pentru părerea pe care o ai în prezent față de tine însuți, pentru că asta va întreține problema și nu te va ajuta să schimbi acest lucru.
In plus, stima de sine se poate deteriora și la vârsta adultă, ca urmare a evenimentelor traumatice ale vieții, cum ar fi despărțiri, pierderea locului de muncă, accidente, etc. De obicei, există vulnerabilități care încep din copilărie și sunt scoase la suprafață mai târziu în viață prin diverși factori de stres și traume.
Comportamente care îți întrețin stima de sine scăzută
Atitudinea rigidă față de tine și față de cei din jur
Ai pretenții nerealiste față de tine însuți și standarde înalte față de cei din jur. De obicei, sunt mesaje auzite în copilărie și pe care ajungi să le perpetuezi. Aceste atitudini îți reflectă dependența de validarea altora și de a avea succes pentru a avea o părere bună despre tine însuți.
Monolog interior depreciativ față de propria persoană și față de ceilalți
Felul cum îți vorbești ție însuți are un impact semnificativ asupra stimei de sine. Monologul interior negativ are practic același impact asupra stimei de sine pe care l-au avut și mesajele de respingere, ignorare și neglijare pe care le-ai auzit în copilărie de la persoanele semnificative.
Evitarea provocărilor și a situațiilor noi de care te temi
Schimbarea și asumarea riscurilor constituie o amenințare dacă ai o stimă de sine scăzută. Problema este că atât timp cât eviți provocările, îți vei întreține acest nivel scăzut al stimei de sine. Practic, nu îți oferi oportunitatea să înveți că ești capabil. Îți întreții neajutorarea și îți întărești sentimentul de lipsă de valoare.
Te pui singur în situația de a fi respins
Folosești modalități disfuncționale pentru a dobândi acceptare și prețuire , care duc de fapt la respingere: ești posesiv, controlezi, soliciți frecvent dovezi de iubire, este hipersensibil la critică, agresiv sau perfecționist. Toace acește comportamente determină cealaltă persoană să te respingă, confirmîndu-și astfel cele mai ascunse frici ale tale: că nu ești valoros și demn de iubire.
Dependența față de cei persoanele semnificative
Ai o legătură simbiotică cu părinții tăi, în ciuda faptului că ai ajuns la vârsta adultă. Păstrezi cu ei relația de tip copil-părinte, în loc să dezvolți o relație de tip adult-adult. Te muți de acasă sau locuiești chiar foarte departe de părinți, dar îți transferi depedendența față de alți oameni, având constant nevoie de validare pentru tot ceea ce faci.
Blamarea părinților și a altor persoane de atașament din copilărie
Dacă refuzi să îți asumi responsabilitatea pentru părerea de sine pe care o ai în prezent, practic perpetuezi influențele timpurii negative. Dacă rămâi blocat în acuzele față de părinți, continuând să dai vina pe ei pentru părerea pe care o ai acum despre tine însuți, nu te vei schimba. Îți vei întreține, poate chiar îți vei agrava nivelul scăzut al stimei de sine.
Cum te poate ajuta terapia
Dacă problemele legate de imagine de sine au devenit o problemă serioasă în viața ta și au dus la dezvoltarea unor anxietăți sau la depresie, ia în considerare colaborarea cu un psiholog care poate ajuta să procesezi amintirile dureroase și să dai un sens nou vieții tale.
Dezvoltarea încrederii în sine prin terapie te ajută să devii o persoană mai robustă și mai rezistentă astfel încât să poți face față mult mai ușor dificultăților vieții. Pe măsură ce te străduiești să faci față situațiilor încomode și încerci lucruri noi, vei începe să privești lumea într-un mod nou. Vei avea perspectiva valorii tale imuabile și ca urmare vei putea face alegeri conștiente și sănătoase.
Cu cât ai o stimă de sine mai ridicată, cu atât ești mai bine echipat să faci față dificultăților care apar în viața personală. Vei avea așteptări mari în ceea ce privește lucrurile bune care să ți se vor întâmpla pe viitor. Vei comunica mai onest și mai adecvat, deoarece vei considera că modul tău de a gândi este valoros.
Nu în ultimul rând, adu-ți aminte că nici un fel de comportament nu-ți determină valoarea ta umană. Valoarea personală este un dat ce nu se schimbă, are de a face cu ființa ta unică, care merită să iubească și să fie iubită, și nici un comportament nu te poate face să însemni mai mult sau mai puțin ca persoană.